COLIVA

INGREDIENTE = 1 kg arpacas,1 kg zahar,coaja de lamaie,zahar vanilat,esenta de rom,scortisoara,biscuiti populari,cacao si bombonici......




Se alege arpacasul si se spala pana cand iese apa curata.Se spune ca se spala n 11 ape,insa eu il spal pana ramane apa curata.Se pune la fiert intr o cratita destul de mare,pt ca si dubleaza volumul.Cand incepe sa fiarba se adauga sarea si zaharul,insa tre sa avem mare grija sa nu se lipeasca.....de aceea tre invartim destul de des prin craticioara.CAnd este aproape fiert,daca este nevoie se adauga cateva linguri de faina pt a se lega.Dupa ce oprim focul se adauga zaharul vanilat si se lasa sa se raceasca bine,atunci adaugam restul mirodeniilor si biscuitii zdrobiti.Trebuie sa avem grija sa oprim cativa biscuiti zdrobiti si pt ornament.Cand gustul e cel pe care ni l dorim,punem coliva pe o farfurie sau un castron in cazul meu,o nivelam foarte bine si adaugam un strat de biscuiti zdrobiti fin,un strat de zahar pudra si bombonici......




ISTORIC: Coliva (în limba greacă Κόλλυβα, în limba sârbă кољиво, în limba bulgară коливо) este un aliment care se foloseşte pentru ritualuri religioase (se dă de pomană la parastase şiînmormântări) şi se pregăteşte din grâu dat la piuă sau din arpacaş (orz măcinat dur).

Coliva este o ofrandă adusă de credincioşi la biserică spre sfinţire, în cinstea sfântului zilei, în ziua onomastică a cuiva sau pentru uşurarea sufletelor celor răposaţi, de păcate şi scoaterea lor din osânda veşnică.

Coliva este elementul principal, absolut necesar pentru pomenirea morţilor. La toate soroacele de pomenirea morţilor, creştinul se îngrijeşte să facă o colivă pe care s-o aducă la biserică împreună cu o sticlă cu vin, pentru a fi sfinţite.

Coliva, făcută din grâu fiert, îndulcită cu miere sau cu zahăr, închipuie însuşi trupul mortului, deoarece hrana principală a trupului omenesc este grâul (din care se face pâinea).

Ea este totodată o expresie materială a credinţei noastre în nemurire şi înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul însuşi le-a înfăţişat ca simboluri ale învierii trupurilor: după cum bobul de grâu, ca să încolţească şi să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ şi să putrezească, tot asa şi trupul omenesc mai întâi se îngroapă şi putrezeşte, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune (vezi Ioan 12, 24 şi I Corinteni 15, 36).

Dulciurile şi ingredientele care intră în compoziţia colivei reprezintă virtuţile sfinţilor sau ale răposaţilor pomeniţi ori dulceaţa vieţii celei veşnice pe care nădăjduim că a dobândit-o mortul. (cf. Pr. Prof. dr. Ene Branişte, Liturgica Specială, Ed. Nemira, 2002, pg. 379).